Lucian Dragomir, un model demn de urmat

Gabriela Preda - Redactor Trend Magazin
By Gabriela Preda - Redactor Trend Magazin octombrie 11, 2014 15:12

Lucian Dragomir, un model demn de urmat

Fiind unul dintre cei mai iubiti profesori din Liceul Bănăţean Oţelu Roşu, din Caraş.Severin, am decis să îi iau un interviu ca să îl cunoaştem mai bine.

Pentru început, o scurtă  prezentare: născut la 15 iulie 1962, Timișoara, studii primare și gimnaziale la Şcoala generală nr. 19 Timișoara (actuală Avram Iancu), absolvent al Liceului Industrial nr. 1 Timișoara (actualul Henri Coandă), apoi studii universitare la Faculatatea de știinţe ale naturii a Universităţii din Timișoara, secţia Matematică. Din 1987, profesor la Grupul școlar Oţelu Roșu, devenit Liceul Bănăţean Oţelu Roșu.

În 1976, ca elev în clasa a VII-a, reportajului său literar Cetatea de foc îi este acordat premiul al II-lea la etapa naţională a concursului de Limba și Literatura română Tinere Condeie; în 1979 este menţionat ca premiant la concursul de probleme propuse al Gazetei Matematice (această constantă activitate de creaţie a continuat-o până astăzi, zeci de probleme fiindu-i publicate în reviste de specialitate sau constituind subiecte propuse la olimpiadele școlare). Între anii 1979 – 1981 conduce, alături de Ioan Adrian Vilău (un renumit avocet astăzi) revista Universul Tehnic a liceului, care obţine premiul al III-lea la etapa naţională a concursului revistelor școlare.

În fiecare din anii 1983, 1985 și 1987, ca membru reprezentativ al Ansamblului folcloric studenţesc Doina Timișului , a urcat pe treapta cea mai înaltă a recunoașterii naţionale a interpretării dansurilor și obiceiurilor populare românești; din această perspectivă, totul a culminat cu obţinerea, în 1987, a premiului I la etapa naţională în concursul de dans popular duo – solistic, pereche fiindu-i soţia, Adriana Dragomir. Mai apoi, cu elevii Liceului Oţelu Roșu, ca instructor, a reușit în anul 1989 să învingă la etapa naţională cu o suită de brâuri bărbătești de pe Valea Timișului și Valea Bistrei.

La matematică, majoritatea elevilor pregătiţi au reușit admiterea la facultate, iar cei mai buni dintre ei la această materie au participat cu succes la olimpiade, ocupând de peste 30 de ori primele două locuri în ierarhia judeţului Caraș – Severin, majoritatea participând astfel la etapa naţională.

În sfârșit, dar nu în final, în anul 1998 obţine gradul didactic I, cu o lucrare metodico-știinţifică legată de grupurile finite, un nou pas spre viitoarele rezultate bune ale elevilor noștri.

În cele ce urmează vă prezentăm răspunsurile pe care a avut amabilitatea să ni le ofere la câteva întrebări:

  • De la ce vârstă aţi visat la meseria de astăzi ?Prin clasa a XI a sau a XII a, când efectiv trebuie să iei decizii, mă visam jurnalist sau regizor de filme sau profesor de matematică. Poate că ar trebui să adaug aici mediul în care am crescut și factorii determinanţi în formarea mea că tânăr. Rolul primordial l-au avut, incontestabil, părinţii. Mama, profesoară de Limba și Literatura Română, a stat zile în șir lângă mine îndrumându-mi scrisul, lecturile, discuţiile cu mine însumi; a știut permanent să îmi însufle respectful pentru dascăli în general, admiraţia în plus pentru cei adevăraţi. Tata, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a pus prima Gazetă Matematică în mână, stârnindu-mi ambiţia de a descoperi singur bucuria rezolvării de probleme; am ajuns curând să caut, să propun probleme, să creez teste și situaţii. Îmi ofeream, și le ofeream astfel, satisfacţii deosebite, greu de cuantificat prin cuvinte. Deasemenea, ne-au plimbat (pe mine și pe fratele mau mai mic) în multe excursii prin ţară, am fost împreună în multe tabere; de mici ne-au lăsat să încercăm să ne descurcăm, să ne impunem prin comportament și cunoștinţe din diverse domenii. Revenind la întrebarea ta, probabil că toate au contribuit, încet și sigur, încă de prin clasa a V-a probabil, la alegerea meseriei de dascăl. Culmea este că, dacă m-aș fi simţit mai bine pregătit la limba engleză la finalul liceului, aș fi încercat să devin absolvent de filologie.
  • După obţinerea gradului didactic I în 1998 ?Am continuat pregătirea susţinută pentru examene și olimpiade, pentru devenirea elevilor ca oameni maturi; în plus, împreună cu profesorul Ovidiu Bădescu, am preluat activitatea de redactare a revistei de matematică a judeţului (RMCS), ajunsă acum, după 15 ani de apariţie continuă, la numărul 45. în plus, am reușit (nu amintesc aici de efortul investit) conceperea și tipărirea a 8 culegeri de probleme pentru elevii de liceu.
  • Dintre elevii dumneavoastră, puteţi aminti câţiva care au avut performanţe deosebite la concursuri și olimpiade ? Ce mai știţi despre ei ?Lista fiind destul de consistentă, îi voi aminti pe cei care au reușit, din micul nostru orășel, calificarea la etapa naţională a olimpiadei de matematică: Angela Cucerenco (1990), Silviu Bujor (1993 – 1994), Simona Mâţu (1993 – 1995) , Daniela Mania (1993), Vasilica Păunescu (1994), Alexandra Glück (1997),  Călin Marian (1999), Cristina Kadar (2000 – 2003), Pușa Cîrciumaru (2002), Ioana Ghergulescu (2004 – 2005), Dragoș Unguraș (2006 – 2009), Cosmin Istodor (2006), Lorena Krocoș (2010), Andrei Nicolae Ştefănescu (2012 – 2014), Cătălina Alina Adam (2013 – 2014). Majoritatea sunt rămași în ţară, lucrează în domeniul IT, unii sunt medici, cercetători, profesori în învăţămîntul superior sau încă studenţi; îmi place să cred că pe toţi i-a ajutat și îi ajută în continuare efortul (și nu numai) depus pentru obţinerea acestor performanţe.
  • Ce părere aveţi despre actuala generaţie aflată pe băncile școlii, despre performanţele la matematică ale acestor elevi ?Actuala generaţie este una, în mare măsură, debusolată și, din păcate, nu din vina ei. Elevii nu mai citesc, așadar nu au un vocabular bogat, nu știu să își exprime ideile; e o generaţie care nu mai știe să se joace, să își petreacă timpul liber afară, la aer curat, preferând compania calculatorului, trăind astfel într-o altă realitate. Interesul pentru școală, pentru cunoaștere, a scăzut dramatic; de fapt, ce modele li se oferă pe majoritatea canalelor de televiziune ? Ce muzică ascultă elevii noștri ? Ce filme vizionează ? Cine le urmărește și îndrumă maturizarea dacă majoritatea părinţilor sunt plecaţi la muncă în străinătate? Evident, există încă și excepţii; poate că astfel mai putem spera că se va schimba ceva în bine în ţara noastră cândva. În ceea ce privește strict matematica școlară, cred că elevii fiecărei generaţii se așteaptă să le predăm ceva ce nu trebuie să reţină, ci să înţeleagă și poate chiar să se bucure de asta, ceva care să li se pară măcar util. Performanţele lor matematice nu sunt deloc grozave (vorbim din nou despre majoritate) pentru că nu mai avem timp (sau nu ne facem timp) să îi învăţăm să gândească, să facă conexiuni; matematica pe care o predăm e încă, în mare măsură, o colecţie de reţete, de formule transmise în ideea că urmează un examen (despre care știm ce structură are, așadar ne pregătim printr-o mică varietate de abordări algoritmice). Ştie absolventul să gândească, este creativ, conduce cu abilitate un raţionament ?…
  • Dacă aţi avea puterea să o faceţi, ce aţi schimba în învăţământul românesc actual ?În primul rand aș schimba salariile profesorilor ! (Evident, le-aș crește simţitor). De ani de zile tot spun asta pe unde pot (și, normal, nu sunt singurul, dar vorbim singuri). Cunosc atâţia foști elevi aplecaţi destul de serios către matematică, poate și cu har pentru meseria de dascăl, care au renunţat la visul de a deveni profesor din cauza asta: a salariilor absolut mici, care nu oferă deloc un trai decent; au ajuns să facă altceva, câșting cel puţin dublu cât un dascăl. În al doilea rand, aș da undă verde pentru schimbarea substanţială a programelor școlare, schimbare făcută de un colectiv care să includă profesori de liceu dar mai ales profesori universitari, academicieni, oameni care au o viziune de ansamblu, care știu bine care e trendul mondial; evident, schimbarea ar trebui să plece răspunzând iniţial unor întrebări de genul: Ce ne dorim de la absolventul de liceu, de la viitorul tânăr care ar trebui să se integreze în societate, să facă ce îi place și ce se pricepe, să facă ce este necesar în comunitate, să o ducă bine ? Cum legăm matematica școlară de lumea care ne înconjoară, de viaţa de zi cu zi ?  Avem nevoie de frumuseţea și eleganţa raţionamentelor proprii geometriei sintetice, elementare ? Avem nevoie de fineţea chestiunilor de analiză matematică ? Sunt multe de spus…
  • Vă mulţumesc pentru amabilitate și pentru răspunsurile oferite ! Sper să aveţi în continuare parte numai de împliniri !Mulţumesc și eu că, și în acest fel, te-ai gândit la mine. Sper să îţi găsești calea cât mai curând, să reușești să învingi orice obstacole se vor mai ivi, să fii izvor de căldură și lumină pentru cei din jur.

Articole similare

Gabriela Preda - Redactor Trend Magazin
By Gabriela Preda - Redactor Trend Magazin octombrie 11, 2014 15:12
Scrie un comentariu

Nici un comentariu

Nici un comentariu pana in prezent!

Sa-ti spun o poveste! Inca nu au fost adaugate comentarii, dar tu poti fi primul care-si va spune parerea despre acest articol.

Scrie un comentariu
Citeste comentariile

Scrie un comentariu

Fi liber sa ne spui parerea ta!